Avem sau nu o bucătărie românească ? Cum arată ea? Pro și contra

Avem sau nu o gastronomie românească?! Fie că vorbim de tabăra celor care contestă orice preparat culinar tradițional spunând că este un import sau o copie nereușită de la alte națiuni, fie de cei care cred că avem o bucătărie tradițională românească, dar nu o cunoaștem și nu o promovăm suficient de bine, discuția rămâne aprinsă. Am selectat pentru dumneavoastră câteva pasaje care ni s-au părut cele mai constructive în această direcție.

”Din perspectiva miilor de mese mîncate de mine, personal, prin prisma faptului că lucrez de circa patruzeci de ani în domeniul producției și desfacerii mărfurilor alimentare, afirm în deplină cunoștință de cauză că da, gastronomia românească există! Este de sine stătătoare, valoroasă și net superioară fie și numai din punct de vedere gustativ multor altora. Este normal ca nenumărate secole de influențe bizantine, turcești, ungurești, rusești, austriece să-și fi pus amprenta asupra modului în care românii se hrănesc. Puține nații au avut parte de astfel de experiențe pe perioade atît de îndelungate. Adaptarea în timp îndelungat a acestor rețete la spiritul gustului autohton, selecția însăși, sintezele și adaosurile ingenioase reprezintă aportul românilor la patrimoniul cultural gastronomic european. ”, explică Alexandru Consulea în Dilema Veche.

”Românii, forfotind neliniştiţi şi săraci între imperii, s-au lăsat atraşi în cele mai servile aventuri culinare și au copiat en gros şi fără discernământ, seduşi de la prima întâlnire, toate gătelile ce ne-au invadat prin milenii (de obicei graţie unor banale ocupaţii sau mode temporare). Aşa se face că, sub titlul emfatic şi narcisist de „bucătărie românească“, găseşti – în cârciumi mai ales, fie ele locande de soi sau bombe imposibile – mai toate felurile turceşti, arabe, austriece, greceşti, franceze deseori, ruseşti, evreieşti, poloneze ori chiar şi altele, de şi mai aiurea.”, scria Radu Anton Roman în ”Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”.

”Bucătăriile românești sunt bucătării locale, pornite din găteala rustică a gospodarilor, având astfel mii de variante și versiuni ale aceluiași preparat. În același timp, cei cu dare de mâna încercau în general să împrumute preparate de la clasele avute ale țărilor vecine -Polonia, Ungaria, Austria, Turcia- atât ca preparate cât și ca mod de servire. Doar relativ recent, în ultimul secol și ceva, odată cu urbanizarea se poate vorbi de o fuziune a stilurilor culinare a regiunilor românești. Paradoxal, a fost o influență mai mare de la oraș spre sat decât invers. Ceea ce considerăm acum drept o masă „normală” de familie -cu o gustare, supă, un fel principal cu carne și legume, și desert, are prea puține în comun cu tradiția meselor și preparatelor țărănești. Cred că viitorul bucătăriei românești stă în regăsirea unor tehnici și preparate regionale și adaptarea lor la ritmurile vieții urbane de acum.”, scrie Mihai, pe blogul lui Adi Hădean.

“Dar dacă este să vorbim doar despre bucătăria românească, există ceva de promovat în străinătate? Ce doresc de fapt turiștii străini să mănânce în România? Pot găsi aici ceea ce-și doresc? Concluzia e că NU… Restaurantele cu specific tradițional sunt în proporție covârșitoare trase la indigo: avem același meniu, aceleași șase nenorocite de ciorbe, fie că mâncăm la Arad, fie că mâncăm la Suceava. În realitate, sunt sute de ciorbe locale și sezonale pe care le-am putea promova. Unde găsești o ciorbă de salată, cu omletă și afumătură? Sunt atât de puține locuri în care ai putea să găsești această ciorbă. Dar de ce mergem așa departe? Uite, alt exemplu, o ciorbă de lobodă, o ciorbă de care nouă, cei din mediul urban, ne este foarte dor, pentru că ne-o făceau bunicii.. E o ciorbă curată, fresh, sezonală, de care ne e poftă. În schimb, pe unde te duci, nu găsești decât de burtă, văcuță, fasole cu ciolan, perișoare, a la grec și încă vreo două. ”, spune  istoricul culinar Cosmin Dragomir de la Gastro Art, pentru HotNews.ro.

Vineri, 4 octombrie 2019, Ministerul Agriculturii a anunțat că în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene „Cîrnații de Pleșcoi” (IGP) au fost înregistrați ca produs de Indicație Geografică Protejată/

România a ajuns la 6 produse agro-alimentare protejate în Uniunea Europeană ca fiind tradiționale și specifice unor regiuni din țara :
– Scrumbie de Dunăre afumată – indicație geografică protejată
– Novac afumat din Țara Bârsei – indicație geografică protejată
– Telemea de Ibănești – denumire de origine controlată
– Salam de Sibiu – indicație geografică protejată
– Magiun de prune de Topoloveni – indicație geografică protejată.

-Cîrnații de Pleșcoi” – indicatie geografică protejată

În total, la nivelul UE, sunt înregistrate 1.440 de produse protejate.